de trecere ……

Ultima doza de citostatic picura incet , de cealata parte ca o Niagara furibunda se revarsa constienta ca frontul s-a incheiat . Eram jos pe marginea unui sant , adunand niste puteri si curaj imprastiate pe jos , cand se suna victoria . Mirosea greu , o combinatie ciudata de dezinfectant , mancare , plosti la fiert , scutece , exces de cafea . si pasi purtati anevoios pe holuri . Nu nu mirosea nici a plaja insorita plina de scoici , nici a verde crud de padure cu strigate vesele de copii si scripeti intinsi peste valecele mici . Nu mirosea nici a biscuiti facuti in forme si garnisiti cu suciuleti de faina , si nici a flori si piscine si topogane de apa . M-am ridicat pe-o parte …..langa mine un planset incet aproape mut ……ingropa un trupusor rapus ……am dormit din nou . Era prea greu de ridicat , prea multi ochisori tristi si prea multe capsoare golase cu fete livide ……prea multe drumuri la clinica , pe ploaie si frig , atat de multe zbateri ……

Se lumina de ziua ……. plouase peste mine si se scuturau flori albe de liniste , am dormit din nou si din nou ….orizontul se lumina frumos de zi senina dar , era prea senina pentru ochii mei invatati cu norul si n-am stiut ce sa fac . Canta un cor de copii …erau fetite de sapte ani cu codite frumoase , rochite si obrajori …..pentru o clipa mi-a fost dat sa-si simt puterea bratelor goale de prunca si sa ma copleaseasca gandul unei realitati care a vrut sa ma incolaceasca . Am adormit iarasi ….. un inger imi veghea somnul ca sa-mi dea sa mananc cand ma trezesc . Unde sa apuc ? incotro ….de pe front …..aici nu exista drum de intoarcere acasa . Acel acasa nu mai exista , a fost razboi si totul e parjolit , pradat , prabusit . Drumul merge inainte …..alta casa ….alt loc in timp , cu aceeasi oameni si totusi altii . O parte din fiinta striga dupa vechea casa , o alta isi lingea ranile si le oblojea , iar cealalta se ridica sa stranga sa plece mai departe .

 

Mi-a trebuit timp , sa admit ca viata nu va mai fi niciodata la fel , in fapt nu doar in teorie . Nu am bratele goale si un plans nestins in piept . Am o prunca fericita ca traieste si e sanatoasa , dar total nepregatita pentru viata care navaleste ca apele unui baraj ………..

Croind un drum si pregatind  de o temelie , gasesc ca lectia cea mai de pret este invatarea intelepciunii de a lua de la viata doar cea ce te face fericit si pe cei din jur deopotriva .

 

Si printre denivelari de drum si anevoi , mi-am oferit sansa de a fi si un altfel de mama .

Despre asta datile viitoare ……

Cum se repara o zi stricata ;))

Ingrediente pentru o zi cat se poate de proasta : motait peste alarma de la 5.30 , cainele facut nevoile in casa ca doar ce sa faca saracul daca nimeni nu era la orizont , tras de timp mort si incretit si adormit prin bucatarie si trezit tarziu una bucata copil de mers la scoala . Celalat Prunc plecat cu bicicleta ptr un tur al orasului deci , una bucata Pruncita de dus la scoala . Plecat tarziu spre autobus , luat autobuzul directia gresita , dat fiind ca in aceeasi statie trec amandoua ptr ca intorc o statie mai incolo . Coborat totusi la timp si ingrijorat ca nu mai prindem in timp util cel in directia buna . Luat autobuz cum spun nemtii knap ( adica contracronometru ) ajuns la scoala in bune conditiuni , intors in autobus cu una bucata mama de colega de Pruncita si vorbit iara despre boli , tratamente , citostatice , oboseala , bla bla bla , ajuns acasa si scos una bucata Labrador cuminte dar capos la plimbare , plimbare esuata si contorsionata soldata cu un amarat de pipi si atat . Venit acasa si intrat pe Facebook si una bucata constatare aruncata intre ochi ; am uitat ca ieri a fost ziua de nastere a verisoricii mele de acilea , una dintre ele . Constat pentr a 35877545 oara ca eu nu tin minte aceste birhtday-uri de nici un fel si nici o culoare . Sigur la mine lipseste acea arie corticala , am zis acu doo ore . Acu spun ca e ocupata cu altceva . 😀  Continui constatarile , fac inventarul treburilor si pb de rezolvat si masor cu metru al de 3 m lungime lipsa de chef , amocul , smiorcaiala-wunsch , si intru in cerc vicios . Dar cum eu ametesc repede cand ma invart in cerc , ma gandii sa tai cu foarfeca nenorocita asta de sfoara . Dau un telefon lu’sotzz! ca sa-i spun sa aiva grija cand vine acasa , urmeaza sa gaseasca una bucata nevasta , depresata , amorsata cu nervi , si o companie numai buna de lasat in treaba ei . Ii zic : trag de mine sa fac ceva , la care imi raspunde : nu trage prea tare ca te rupi ……… deci ideea era buna ; soarele pe cer ca un dovleac incins , Timm s-ar fi bagat cu toata fiinta in vasul de baut apa , asa ca ……imi zic ; e rostul sa reglez niste conturi . Ai pierdut batalia cu plimbarea de azi dimineata ? ia matale niste bombonele de catei si multa rabdare , fermintate si ce mai ai in camara si nu te lasi pana nu il duci la apa cea mare (raul Dreisam) . Hi hi , nu-l mai dusese nimeni inca …..si ? L-AM DUSSSSS!!!!! si s-a botezat un pic , si a alergat , a fost fericit , a golit si intestinul 😀 …….iar eu mi-am scaldat picioarele impanate cu crocsi , mi-am clatit ochii pe verdele de langa apa , si ne-am intors prin cartierul de gradini de langa noi , unde curg paraiase mici si pietruite , a fost o feerie ……a alergat prin apa de-a lungul, impreuna cu mine desigur ,  pana a obosit ….abia s-a carat pana acasa ….acu doarme ca un prunc , iar eu ? PIERDUT TOTAL  sansa la o zi proasta ……

De azi avem oficial , o Theodora sanatoasa !

http://ganduripebigudiuri.blogspot.de/2012/06/de-azi-avem-oficial-o-theodora.html

Ne revine bucuria in ochi !

Dupa ce mai intai scoaseram supapa de refulare . Dumnica a primit ultima aplicatie cu citostatic . Era incarcata emotional , am simtit-o , m-am foit putin in mine , si am prins momentul in care am tras dopul ; i-am spus in ca ma gandesc la cat de greu i-a fost in timpul acestui tratament si alte acele . A iesit presiune mare ; a plans mult , am continuat sa scociorasc ca sa de-a drumul la cat mai multa durere . A plans ! A plans ! atat putea spune -Keine normale Leben! keine Kindheit ! ( N-a fost viata normala ! N-a fost copilarie ! ) iar astea erau cuvintele ei fara inspiratie de la mine . Cand am observat ca nu se poate opri si ca se descatuseaza furia intr-ucat se stergea cu servetele la ochi si apoi le arunca in toata camera cu furie . Am zis bine! hai sa dam drumul la furie ; si am inceput sa cert perna si patul si cearceaful , i-a placut . A luat un pix si a mazgalit toate mastile de gura care le avea , a dat cu pumnii in pat si perna pana a obosit . Dupa aia s-a lasat linistea ….Peste doua ore canta Wie schöne Leben wird !!!!! Ce viata frumoasa va fi !

Poate unora li s-ar parea deplasat . insa traumele acumulate asa , ne blocheaza sufletul , partea noastra emotionala si ne modifica astfel comportamentul si puterea de a relationa cu ceilalti . A doua zi dupa ce a fost bine am tinut sa-i reamintzesc ca patil si celelalte lucruri de acolo au fost totusi si bune pentru ca au ajutat-o sa lupte cu boala .

Ne-am externat fericiti si multumitori lui Dumnezeu ca s-a incheiat cu bine . Mai avem cateva controale si scoaterea cateterului . Imi doresc sa scriu despre taota aceasta poveste si mai ales acum la capat de drum pot dezvalui mai pe larg din secretele cu ajutorul carora  sangele Theodorei a ramas mereu in parametri nesperati tocmai si pentru ca hemoglobina nu a scazut sub 9,7 timp de 10 luni de zile . Mama Theodorei are habar de asta ! Pentru cxa atunci cand i-a fost foarte greu de oboseala si durere a ramas receptiva la noutati si nu s-a lasat pe tanjeala cu dieta copilului . Acum se odihneste putin si sper ca in curand va scrie .

Furati de viata reala

Uneori am privit cu ciuda internetul la care aveam acces . Mi se parea ca ma fura , si poate chiar reusea . Atunci nu-mi explicam de ce . Acum , am o parte din explicatie ; criza de insurubare intr-o alta cultura si societate , metehnele statutului de emigrant novice . Intre timp nu mai suntem emigranti novice , intre timp ne-am acomodat atat de bine incat iata-ne  furati de viata reala , exact cum ar trebui sa fie . Nu-mi este dor de blog , este in adevar o etapa incheiata . Imi este insa dor de bloggeri , mai ales de unii . Visez la ziua cand sa astern din nou povestea Theodorei , vazuta de jos de la capat de traseu , pe cand sedem sa ne tragem sufletul si sa ne reobisnuim cu viata normala in care timpul nu se mai masoara in vizite la clinica pentru analize si heparinizarea cateterului central . Acum suntem pe ultima suta de metri de tratament . Theodora mai are O SEDINTA chimio si GATA!

Cum este ? este la fel de puternica , este mai matura si putin satula de internari , care internari nu au fost decat strict cele pentru chimioterapie . Vajnica noastra luptatoare nu a facut febra , nu a avut nici o raceala ,nici o infectie sau neutropenie , cat a fost iarna de lunga si rece . Mama ei a gasit cele mai ingenioase metode de a o ajuta sa ia sucuri , Immunocal , si a mancat multe , multe kg de zmeura si capsuni de la congelator . Au fost zile in sir intre tratamente cand a mancat continutul unei pungi intregi(500 g) de zmeura.

 .A fost asa cum a prognosticat profesorul , cu efecte secundare resimtite minim . Nici macar nu i-a cazut in totalitate , parul . Am tuns-o eu de doua ori deoarece ii arata ca ars si nu i-a placut , nu a avut niciodata afte in gurita , dureri de picioare sau greata .  De cand a venit primava a plecat de la clinica dupa fiecare sedinta de citostatice , pe trotineta . Inclusiv dupa sedinta cu 3 aplicatii zilnice cu temutul Carboplatin .A primit in total 13 sedinte VAC, cu cate 3 aplicatii zilnice cu doua medicamente si un al treilea aplicat doar o data pe sedinta .  Dumnezeu a fost bun , si iata-ne cu pasi repezi spre perioada de refacere . Pregatesc o strategie de detoxifiere a organismului ei , si probabil un concediu bine meritat pentru intreaga familie ca mai  apoi  sa ne vedem de viata . Nu e ca si cum niciodata nu ar mai avea voie nemernica boala sa ne viziteze , dar nicí nu e cazul sa ne gandim la acest lucru . Ramane doar un bec de veghe aprins permanent si viata trebuie traita , eventual cat mai frumos cu putinta . 

 

Posibile explicatii ale crizei de identitate a poporului roman

Se potriveste zic eu aceasta ilustratie pe care am notat-o aici mai de mult http://ganduripebigudiuri.blogspot.de/2011/04/ce-esti-vultur-sau-gaina.html .

 

Interesant de aruncat un ochi pe acest documentar

http://www.youtube.com/watch?v=m0QE2hZgp-0&feature=player_embedded

Primavara in termenii nostrii

Printre sedinte de chimioterapie si vizite de control al sangelui , primavara se strecoara in suflet , daca o lasi . Suntem binecuvantati pentru ca Theodora are asa o capacitate de a extrage bucuria ca si albina nectarul din fiecare floare intalnita in cale-i . 

Azi , la Clinica pentru vizita saptamanala , si apoi prin Campus-ul Universitar pana acasa , cu Rocky , noul prieten , o trotineta , obiect extrem de folosit aici , chiar si de adulti in toata firea . Ne antrenam usor , usor , in vederea reintoarcerii la bicicleta . 

Motive si Motivatii

Am fost de-a dreptul plecata de pe aici , , n-am avut minute sa raspund la comentarii . N-am fost pe  net aproape deloc . Intre timp am mai fost cu Theodora o data in clinica pentru o sedinta de chimioterrapie . Sedinta incheiata in bune conditiuni , Theodora alergand pe holul clinicii si sarind in sus de bucurie ca scapase de perfuzie si aparatul de monitorizare . Ii multumim lui Dumnezeu ca ea continua sa uimeasca medici si asistente deopotriva ,  cu starea ei de bine .

Nu a scapat insa nici ea de sindromul salamului . Imi spuneau mai multe mamici si imi spunea chiar si doctorita ei – O sa vedeti ca o sa aiba o perioada in care o sa ceara numai salam afumat . Am tot zambit usurel pe tema asta , pentru ca timpul trecea si Theodora traise pe rand sindroamele ei . Intre doua sedinte a mancat numai rodii , intre alte doua numai capsuni , intre altele numai Weiss Kugel ( mingiutele fermecate ) , intre alte doua samburi de caise . Si cand ma pregateam sa cred ca scapa de cel cu salamul afumat , numai ce intru cu ea in magazinul din apropiere si se repede drept la salamul de curcan , apoi cu o incantatie in glas , imi zice – De asta vroiam sa mananc si nu stiam cum se cheama . Pana la urma am supravietuit acestei situatii , cumparandu-i bineneteles o specie de salam de la Alnatura si incurajata totusi ca asa lovita de sindrom cum era saracuta . nu a renuntat la obisnuitul smothie de zmeura , singurul ajutor real . A doua zi de chimioterapie mi-a zis ca nu mai vrea salam .  Atunci cand manca numai rodii as fi vrut sa nu i se mai termine pofta aceasta , acum abia mai respiram in asteptarea incheirii sindromului acesta .   Incerc sa ma adun din cat ma imprastiasem si sa continuam , ca tot mai avem doar doua sedinte . 

Pe cand insa ma uitam tot mai mult si tot mai des la oboseala-mi crunta , aporape ca se intreba domnul meu drag daca o sa vad florile si ciocolata de aprofundata ce eram sa-mi masor oboseala precum febra la copilul mic , numai ce imi scoate Bunul Dumnezeu in cale un pic de treaba , numai buna sa-mi indrept spatele si sa uit ca-s obosita. 

Cum pluteam eu usor , pe holul clinicii spre camera Theodorei , sa tot fi fost saptamana trecuta , la cateva ore dupa marea zi a mamei si femeii si alte cele . Ma gandeam la cat muncise Pruncu’ sa-mi faca o felicitare si la faptul ca primavara , nu reinvie doar natura ci pot sa invieze si morti , crezuti de ceilalti morti de-a binelea , ca si dragostei ii prieste invierea si reinvierea , ca o sa treaca si furtuna care ne-a franjurat familia in fasii subtiri …….

Bantuind eu dusa pe ganduri pe acolo pe hol , numai ce aud vorba dulce romaneasca vorbita la telefon. Nu-i frumos sa tragi cu urechea , dar sunt situatii in viata , cand pur si simplu inima iti dicteaza sa faci un lucru anume si se mai intampla ca daca nu-i dai ascultare sa- l faci , te bantuie regretul ca o stafie mai tarziu . Asa ca , mi-am ascultat inima . Si deodata pana a doua zi spre seara am realizat ca am ceva de facut , ca aduc bucurie pana la lacrimi in ochii unor parinti veniti sa-si trateze copilul in Freiburg pentru singurul motiv ca boala nu astepta iar clinica de aici fusese prima care trimesese raspuns . Chiar ma intrebam uluita daca ii ajut pe ei sau pe mine cel mai mult . Deja oboseala trecuse pe planul doi , chiar daca e tot acolo . Mare si grasa . 

Vine primavara ,….. se simte aer de normalizare

Batea un vant cu vesti interesante dinspre Realitatea Tv , taman acu cand vine primavara , se lumineaza de ziua si in capetele amortite ale distinsilor nostri parlamentari . tindem spre o forma normala de civilizatie in care abuzorul , verbal, psihic , fizic , sexual sau spiritual , ar ajunge in sfarsit scuturat bine si pus la racoare , obligat sa nu se apropie la mai mult de 200 m de victima , plati si amenzi , chestii trestii de genul ajutorului acordat victimei , en fine , treburi care in halte tari sunt deja practicate de multisor timp .  Nu-i rau !  numai sa indrazneasca victimele sa ceara ajutor . Suntem campioni la comportamentul urat , si abuziv in familie . Romanul stie sa-si pocneasca nevasta chiar si preventiv . Asa ca sa-i strie de frica . Femeia romanca  , putin destupata la minte , poate incasa toata viata , constant palme de la iubitul sot fara macar sa o deranjeze asta . In numele unor conceptii prapadite , in numele istoriei dezastruase a unor familii in care biata fata asa  a crescut , vazand cum tata o pocneste pe mama cand nu-i convine ceva . 

Dar se ridica o intrebare ; de ce se pune mereu , pe primul loc , abuzul sotilor asupra sotiilor ,si nu se prea vorbeste despre barbati abuzati , cand , de ce nu , au aceleasi drepturi , inclusiv acela de a fi victime . Si nu dezminte nimeni ca mai e pe ici colo alergand cu bicicleta dupa cate un caz  si de lup mancat de oaie . La procentajul de femei abuzate , numarul barbatilor abuzati este mult mai mic . La drept vorbind , sunt atatea femei care stau intr-o casnicie semnata de abuz , pentru ca nu pot pleca de acolo , nu au curajul , nu au posibilitatea , se tem . Sunt victimele unor mentalitati gresite . Cat despre un barbat care se complace in starea de victima intr-o casnicie si suporta abuzul ? cu siguranta nu are toate tiglele pe casa . 

Un lacat pentru dragoste , va rog !

De cate ori aleg , sa trec pe podul de peste lacul din cartier , ma intalnesc cu ele –  lacatele dragostei .

podul cu picioare albastre

Sunt multe , si diverse , prinse fiecare pe cate o tablie a balustradei de protectie de pe podul cu picioare albastre . Este probabil un fel de traditie , urmata de unii credinciosi ai acestei idei , cum ca , acest lucru odata infaptuit ti-ar purta noroc in relatia pe care tocmai o incepi , o continui sau ai legiferat-o poate cu un act de casatorie . Lacatul se incuie iar cheia se arunca in apa lacului albastru si curat , ca simbol al unei iubiri ce nu mai poate fi dezlegata . Al unei relatii ce nu se va rupe niciodata . 

Sa aduca oare noroc , lacatul cu pricina ? Dupa numele gravate pe ele se poate deslusi ca prizonierii unei astfel de conceptii sa zicem dragute , sunt din cateva feluri de natii si popoare , inclusiv de ai nostri IUHUUUUUUUUUUUUU! (se putea sa lipsim la apel?)

  Brusc am avut dorinta sa fi avut vreodata imposibila posibilitate de a verifica longevitatea acelor relatii si mai ales starea iubirii acelea marete , legata pentru veci .