Arhivă | Februarie 2012

Vine primavara ,….. se simte aer de normalizare

Batea un vant cu vesti interesante dinspre Realitatea Tv , taman acu cand vine primavara , se lumineaza de ziua si in capetele amortite ale distinsilor nostri parlamentari . tindem spre o forma normala de civilizatie in care abuzorul , verbal, psihic , fizic , sexual sau spiritual , ar ajunge in sfarsit scuturat bine si pus la racoare , obligat sa nu se apropie la mai mult de 200 m de victima , plati si amenzi , chestii trestii de genul ajutorului acordat victimei , en fine , treburi care in halte tari sunt deja practicate de multisor timp .  Nu-i rau !  numai sa indrazneasca victimele sa ceara ajutor . Suntem campioni la comportamentul urat , si abuziv in familie . Romanul stie sa-si pocneasca nevasta chiar si preventiv . Asa ca sa-i strie de frica . Femeia romanca  , putin destupata la minte , poate incasa toata viata , constant palme de la iubitul sot fara macar sa o deranjeze asta . In numele unor conceptii prapadite , in numele istoriei dezastruase a unor familii in care biata fata asa  a crescut , vazand cum tata o pocneste pe mama cand nu-i convine ceva . 

Dar se ridica o intrebare ; de ce se pune mereu , pe primul loc , abuzul sotilor asupra sotiilor ,si nu se prea vorbeste despre barbati abuzati , cand , de ce nu , au aceleasi drepturi , inclusiv acela de a fi victime . Si nu dezminte nimeni ca mai e pe ici colo alergand cu bicicleta dupa cate un caz  si de lup mancat de oaie . La procentajul de femei abuzate , numarul barbatilor abuzati este mult mai mic . La drept vorbind , sunt atatea femei care stau intr-o casnicie semnata de abuz , pentru ca nu pot pleca de acolo , nu au curajul , nu au posibilitatea , se tem . Sunt victimele unor mentalitati gresite . Cat despre un barbat care se complace in starea de victima intr-o casnicie si suporta abuzul ? cu siguranta nu are toate tiglele pe casa . 

Această intrare a fost publicată pe Februarie 28, 2012. 5 comentarii

Un lacat pentru dragoste , va rog !

De cate ori aleg , sa trec pe podul de peste lacul din cartier , ma intalnesc cu ele –  lacatele dragostei .

podul cu picioare albastre

Sunt multe , si diverse , prinse fiecare pe cate o tablie a balustradei de protectie de pe podul cu picioare albastre . Este probabil un fel de traditie , urmata de unii credinciosi ai acestei idei , cum ca , acest lucru odata infaptuit ti-ar purta noroc in relatia pe care tocmai o incepi , o continui sau ai legiferat-o poate cu un act de casatorie . Lacatul se incuie iar cheia se arunca in apa lacului albastru si curat , ca simbol al unei iubiri ce nu mai poate fi dezlegata . Al unei relatii ce nu se va rupe niciodata . 

Sa aduca oare noroc , lacatul cu pricina ? Dupa numele gravate pe ele se poate deslusi ca prizonierii unei astfel de conceptii sa zicem dragute , sunt din cateva feluri de natii si popoare , inclusiv de ai nostri IUHUUUUUUUUUUUUU! (se putea sa lipsim la apel?)

  Brusc am avut dorinta sa fi avut vreodata imposibila posibilitate de a verifica longevitatea acelor relatii si mai ales starea iubirii acelea marete , legata pentru veci .

Această intrare a fost publicată pe Februarie 25, 2012. 8 comentarii

M-am mutat

intr-un cartier nou , aici pe wordpress. Nu sper ca ar fi ceva mai bine decat acolo unde am fost. Dupa principiul lui Murphy care spune ca pantofii daca sunt frumosi te strang , iar daca sunt comozi sunt oribili , nicaieri nu e raiul aici pe Planeta . M-am mutat pentru ca vroiam ceva nou . Pentru ca am trecut intr-o alta perioada a vietii , si acesta cere innoire. Am lasat vechea  casa deschisa vizitatorilor , chiar daca am tras perdelele sa nu se decoloreze mobilierul . 

Aici imi construiesc o casuta de vacanta , in care sa vin , fara program si reguli , atunci cand am placerea sa mai fac cate ceva la ea . 

Daca intri sa ma vizitezi  , ma bucur ! daca nu gasesti interesant sa ramai sau sa mai treci din cand in cand , este bine pentru mine . Daca vii ca sa vezi ce mai zic , si cum o mai duc , doar ca sa poti sa ma judeci , ai libertatea s-o faci , dar n-o sa-ti dau satisfactia ca imi pasa . 

Ma bucur si ma felicit ca am depasit faza in care conta numarul de cititori, zelist, carnaval cu imagini fara cuvinte , plimbari de aiurea prin blogosfera , etc. Ma cheama viata si jur ca este mai interesanta decat toate astea la un loc . Incerc sa descopar noi perspective de a gusta ziua de azi . 

Această intrare a fost publicată pe Februarie 23, 2012. 11 comentarii