Arhivă | Iulie 6, 2012

de trecere ……

Ultima doza de citostatic picura incet , de cealata parte ca o Niagara furibunda se revarsa constienta ca frontul s-a incheiat . Eram jos pe marginea unui sant , adunand niste puteri si curaj imprastiate pe jos , cand se suna victoria . Mirosea greu , o combinatie ciudata de dezinfectant , mancare , plosti la fiert , scutece , exces de cafea . si pasi purtati anevoios pe holuri . Nu nu mirosea nici a plaja insorita plina de scoici , nici a verde crud de padure cu strigate vesele de copii si scripeti intinsi peste valecele mici . Nu mirosea nici a biscuiti facuti in forme si garnisiti cu suciuleti de faina , si nici a flori si piscine si topogane de apa . M-am ridicat pe-o parte …..langa mine un planset incet aproape mut ……ingropa un trupusor rapus ……am dormit din nou . Era prea greu de ridicat , prea multi ochisori tristi si prea multe capsoare golase cu fete livide ……prea multe drumuri la clinica , pe ploaie si frig , atat de multe zbateri ……

Se lumina de ziua ……. plouase peste mine si se scuturau flori albe de liniste , am dormit din nou si din nou ….orizontul se lumina frumos de zi senina dar , era prea senina pentru ochii mei invatati cu norul si n-am stiut ce sa fac . Canta un cor de copii …erau fetite de sapte ani cu codite frumoase , rochite si obrajori …..pentru o clipa mi-a fost dat sa-si simt puterea bratelor goale de prunca si sa ma copleaseasca gandul unei realitati care a vrut sa ma incolaceasca . Am adormit iarasi ….. un inger imi veghea somnul ca sa-mi dea sa mananc cand ma trezesc . Unde sa apuc ? incotro ….de pe front …..aici nu exista drum de intoarcere acasa . Acel acasa nu mai exista , a fost razboi si totul e parjolit , pradat , prabusit . Drumul merge inainte …..alta casa ….alt loc in timp , cu aceeasi oameni si totusi altii . O parte din fiinta striga dupa vechea casa , o alta isi lingea ranile si le oblojea , iar cealalta se ridica sa stranga sa plece mai departe .

 

Mi-a trebuit timp , sa admit ca viata nu va mai fi niciodata la fel , in fapt nu doar in teorie . Nu am bratele goale si un plans nestins in piept . Am o prunca fericita ca traieste si e sanatoasa , dar total nepregatita pentru viata care navaleste ca apele unui baraj ………..

Croind un drum si pregatind  de o temelie , gasesc ca lectia cea mai de pret este invatarea intelepciunii de a lua de la viata doar cea ce te face fericit si pe cei din jur deopotriva .

 

Si printre denivelari de drum si anevoi , mi-am oferit sansa de a fi si un altfel de mama .

Despre asta datile viitoare ……

Anunțuri
Această intrare a fost publicată pe Iulie 6, 2012. 4 comentarii